BOLILE COPILĂRIEI

Despre bolile copilăriei, fiecare părinte care a trecut prin nopţi nedormite şi a suferit alături de copilul său, poate spune că sunt, practic, inevitabile.

bolile copilariei

Contagioase, grave şi mai puţin grave, bolile copilăriei vin pe nepusă masă şi aduc haos în viaţa liniştită a familiei, chinuindu-l pe copil cu simptome şi stări neplăcute, şi punându-l pe părinte în situaţia de a se simţi uneori chiar neputincios.

Pentru a gestiona mai uşor aceste episoade medicale, părintele trebuie să ştie că toate aceste sâcâitoare boli ale copilăriei au rolul de a spori imunitatea celui mic, contribuie la integrarea organismului în sistemul în care trăieşte şi îi dau de a-şi găsi resursele în lupta cu virusurile, microbii şi bacteriile.

Pentru siguranţa şi sănătatea copilului, părintele este primul care trebuie să ia măsuri atunci când cel mic prezintă simptome specifice. Orice modificare în starea de sănătate şi în dispoziţia copilului, îl obligă pe părinte să se prezinte la un control medical cu cel mic, să respecte indicaţiile medicale şi să administreze tratamentul prescris.

Despre bolile copilăriei trebuie ştiut că sunt numeroase, deşi au simptome specifice, fiecare copil se va manifesta diferit şi va necesita alt tip de atenţie.

Primul pas pe care părintele trebuie să îl facă atunci când este vorba despre bolile copilăriei, este acela de a asigura căile de sporire a imunităţii celui mic. Acest fapt îl va asigura prin acceptarea şi respectarea schemei de vaccinare pentru copil, prin asigurarea unui mediu curat, a unei diete echilibrate şi prin menţinerea  unui mediu emoţional echilibrat, înconjurându-şi copilul cu multă dragoste şi înţelegere.

Vaccinurile sunt concepute pentru a proteja în faţa unor tipuri de boli care pot fi fatale. Parte dintre aceste tipuri de boli au fost eradicate, însă cu parte dintre ele ne confruntăm şi în prezent.

Astfel, există tipuri de boli ale copilăriei care impun imunizarea prin vaccinare, protejând astfel viaţa copiilor. Chiar dacă micuţii vor manifesta simptomele specifice unei anumite boli, forma parcursă va fi mult mai uşoară şi nu va prezenta riscul apariţiei complicaţiilor.

Despre bolile  copilăriei se ştie că sunt numeroase  şi se împart între infecţii comune şi boli mult mai grave.

Veccinarea şi măsurile suplimentare luate, parcurgerea unor episoade medicale specifice, dieta echilibrată, mediul curat şi echilibrul afectiv, toate acestea vor susţine formarea primei părţi a imunităţii dobândite, care va urma să se dezvolte pe toată perioada vieţii şi care vine şi se alătură imunităţii pe care cel mic o moşteneşte prin naştere, denumită imunitate  înnăscută. Imunitatea poate fi influenţată şi prin administrarea de suplimente bogate în minerale, vitamine, imunoglobuline  şi probiotice.

Astfel se va forma complexul  sistem imunitar, compus din organe limfoide, celule şi molecule.

Atunci când se vorbeşte despre bolile copilăriei, cel mai des vizate sunt neplăcutele boli- varicela, pojarul, oreionul şi rubeola. Chiar dacă cei mici sunt vaccinaţi în acest sens, există posibilitatea de a face aceste boli ale copilăriei, însă într-o formă mult mai uşoară şi fără riscuri majore. Însă societatea nostră încă se confruntă cu refuzul vaccinării, fapt ce generează un fenomen medical nefericit, în care cazurile în care copiii parcurg aceste boli sunt destul de numeroase. Se formează astfel focare care se răspândesc rapid şi vizează chiar şi copiii vaccinaţi.

Varicela, denumită şi vărsatul de vânt,  este o  boala infecto-contagioasă, cu o răspândire foarte largă şi cu manifestări generale, însoţite de erupţia cutanată  specifică. Odată diagnosticată, boala presupune monitorizarea foarte atentă a copilului, izolarea,  i se va asigura odihna, un consum bogat de lichide, o toaletă zilnică foarte atentă şi supravegherea în vederea evitării scărpinatului. Celui mic i se vor tăia unghiuţele, pentru a nu-şi face răni pe piele în momentul în care începe să se scarpine şi i se vor aplica unguente şi loţiuni locale calmante.

Pojarul sau rujeola se manifestă prin erupţii cutanate pe întregul corp, având un stadiu premergător în care copilul va manifesta o stare febrilă, nas înfundat şi tuse. Este o boală care persistă aproximativ două săptămâni, impune carantină, măsuri suplimentare pentru odihnă şi o hidratare optimă, atât pentru organism, cât şi pantru camera în care cel mic stă. Pojarul nu are un tratament specific, însă presupune monitorizarea atentă a copilului.

Oreionul este o boală virală, provocată de paramixovirus,  specifică ganglionilor dintre mandibulă şi ureche şi se manifestă prin umflarea acestora. Boala nu prezintă simptome premergătoare, ci debutează direct cu rigiditate în  zona gâtului, dureri de cap şi  gât, disconfort major în zona gâtului. Tratamentul constă în administrarea medicamentelor care combat febra şi a antiinflamatoarelor în caz de dureri severe.

Rubeola, denumită popular pojărel,  este specifică unui virus rubeolic  nu foarte agresiv care impune febră uşoară şi erupţii cutanate pe faţă şi corp. Măsurile care se impun sunt izolarea, hidratarea celui mic, administrarea de  antitermice şi aplicarea substanţelor calmante pe piele.

Vaccinul impus în schema de vaccinare standard a copiilor are rolul de a proteja de aceste boli. Chiar şi vaccinaţi, copiii pot contacta viruşii răspunzători, însă formele manifestate vor fi mult mai uşoare. Imunizarea cea mai sigură în faţa acestor boli se face pe cale naturală. Copilul care a făcut una dintre aceste boli, chiar şi într-o formă foarte uşoară, se va imuniza pe viaţă.

Fiecare dintre aceste boli impune consult medical obligatoriu, carantină, respectarea indicaţiilor medicale şi urmarea tratamentelor prescrise.

Tot despre bolile copilăriei este vorba atunci când micuţul răceşte, apar durerile în gât, de urechi, problemele la nivelul ochişorilor şi tusea. Sunt episoade foarte frecvente, fiind modul în care organismul luptă pentru a-şi întări imunitatea, episoade ce apar mai cu semă după ce copilul a fost introdus în colectivitate.

Răceala la copii este o infecţie virală a tractului respirator, cauzată de un număr masiv de tulpini  de virusuri, fapt ce stă la baza incapacităţii organismului  unui copil de a fi pregătit să facă faţă fiecarei răceali cu care se confruntă.

Un copil sănătos, cu vârsta cuprinsă între un an jumătate şi trei ani,  fără alte afecţiuni care pot interveni asupra sistemului imunitar şi asupra dezvoltării acestuia, poate răci în medie,  între şase şi opt ori într-un an. Cu excepţia nou-născuţilor cărora trebuie să li se acorde o atenţie specială şi îngrijire medicală de urgenţă, răcelile la copii sănătoşi, fără alte probleme de sănătate, nu prezintă un pericol. Se va consulta medicul şi se va urma tratamentul prescris, răceala având un traseu limitat între patru şi zece zile. După vârsta de trei anişori, sistemul imunitar deja este mai bine dezvoltat, organismul căpătând puterea de a se proteja mai uşor în faţa virusurilor care duc la instalarea răcelii.

Episoadele de răceală vin cu bronşiolite şi pneumonii. Principala cauză a acestor afecţiuni este virusul sincitiar respirator-VSR. Infecţia specifică acestui virus debutează cu simptome asemănătoare gripei, respectiv tuse, febră şi secreţii nazale. Simptomele încep să se manifeste la 3-5 zile de la momentul intrării în contact cu virusul. Contaminarea se face prin intrarea în contact cu secreţiile celui infectat, lucru care este foarte uşor de realizat în cazul copiilor care manevrează aceleaşi jucării.  Mare parte dintre copiii care suferă pentru prima dată de virusul sincitiar respirator vor manifesta şi respiraţie şuierătoare. Simptomele se mai îmblânzesc odată cu creşterea copilului.

Controlul medical este absolut obligatoriu, micuţii până în 2-3 anişori necesitând o supraveghere foarte atentă.

Tot despre bolile copilăriei este vorba şi când apar extrem de răspânditele  infecţii ale  urechilor. Cei mici sunt predispuşi la acest tip de boli, deoarece trompa lui Eustachio este de dimensiuni reduse. Această legătură între gât şi urechi poate fi blocată de fiecare dată când micuţul răceşte, capacitatea micuţului de a-şi sufla corect  năsucul fiind limitată. Astfel apare lichidul în interiorul urechii medii, permiţând înmulţirea germenilor. Printre afecţiunile urechii se încadrează  otita medie, cu sau fără durere, apăruta în urma unei infecţii a tractului respirator superior şi destul de uşor de tratat. În cazul în care lichidul specific persistă şi devine lipicios, se impun măsuri de drenare.

Conjunctivita este o altă boală a copilăriei,  se manifestă prin lăcrimare, roşeaţă, mâncărime şi apariţia crustelor la nivelul genelor. Conjunctivita poate fi cauzată de virusuri şi are o capacitate de răspândire extrem de rapidă. Conjunctivita este de trei feluri. Conjunctivita bacteriană are drept cauză germeni contactaţi din secreţiile unei persoane bolnave, este foarte contagioasă, manifestă secreţii oculare groase care se pot modifica, până ajung verzui, impunându-se un tratament urgent. Conjunctivita virală este declanşată de un virus responsabil cu răceala, fiind şi aceasta extrem de contagioasă. La nivelul ochilor apar scurgeri apoase, iar ochii devin foarte sensibili la lumină. Conjunctivita alergică este foarte răspândită în rândul celor mici, mai cu seamă când există un fond alergic.

Rotavirusul este un virus extrem de agresiv şi periculos, mai ales în cazul bebeluşilor.  Se transmite foarte uşor şi impune măsuri urgente.  Copiii pot fi vaccinaţi, eliminându-se astfel riscul major la care ar putea fi expus în cazul contactării virusului. Simptomele specifice sunt vărsăturile şi scaunele dese şi apoase. Tratamentul impune o hidratare substanţială, dietă specifică şi monitorizare permanetă.

Despre bolile copilăriei este vorba şi când apar infecţiile  cu streptococ. Cei mai mulţi dintre copii suferă de inflamaţii la nivelul gâtului care se manifestă prin durere, înghiţire greoaie, salivare excesivă, erupţie cutanată, febră foarte mare şi puroi la nivelul amigdalelor. Medicul pediatru va prescrie tratamentul potrivit, în vederea eliminării streptococului răspunzător de aceste neplăceri.

Printre bolile copilăriei se enumeră şi infecţiile stafilococice, specifice copiilor care frecventează cursurile grădiniţelor şi şcolilor. Stafilococul meticilino-rezistent este responsabil cu formarea unor răni asemănătoare muşcăturilor de păianjeni şi poate fi tratat cu antibiotic.

Hepatita A, boala mâinilor murdare, poate fi denumită boală a copilărieie,  fiind favorizată de o igienă precară a mâinilor. Tratamentul este unul simptomatic, presupune izolare şi are rolul de a susţine  regenerarea şi refacerea hepatică.

 

 

 

 

 

 


MAMĂ DE PROFESIE PE FACEBOOK
Urmărește-ne zilnic pe Facebook